Unul dintre avantajele de a fi părinte este acela că ajungi expert în arta detectării minciunilor.
Ca părinte, ajungi să le auzi pe toate – minciuni gogonate, minciuni albe sau, pur și simplu, minciuni prin omisiune. Nu există părinte care să fi scăpat de tentativele (de cele mai multe ori nereușite) copiilor de a-i minți.
Însă, pe cât de este de firesc ca copiii să dorească să își mintă părinții, pe atât este de important ca aceștia să determine cauzele care stau la bază și să acționeze dacă se depășesc anumite limite. Vârsta este cel mai important criteriu pe care trebuie să îl aibă în vedere un părinte atunci când va lupta pentru modelarea copilului într-o persoană onestă.
Pentru un părinte este dificil să ajungă la concluzia că nu poate avea încredere în copilul său și tocmai de aceea este recomandat să apelezi din timp asupra problemelor, înainte ca fata sau băiatul tău să dezvolte un obicei din a minți. De cele mai multe ori, părinții se învinovățesc pentru faptul că mult iubiții lor copii aleg minciuna în detrimentul adevărului, însă nu orice greșeală pe care o fac copiii este dictată de educația pe care au primit-o.
Haide să descoperim împreună cele mai legitime motive pentru care copiii aleg să mintă.
- Aceștia consideră că mințitul este cea mai eficientă și sigură opțiune pentru rezolvarea unor probleme.
În primii ani de viață, creierul copilului nu este complet dezvoltat, ceea ce înseamnă că acesta nu are idee clară asupra relației dintre cauză și efect. El acționează pentru a beneficia de avantaje pe termen scurt și nu se gândește la consecințele care pot apărea pe termen lung.
Cel mai bun exemplu este acela când copilul minte că a terminat temele sau că a învățat pentru a putea viziona desenele animate preferate.
- Încearcă să scape cu fața curată.
Nimănui nu îi place să admită că a greșit. Chiar și adulții au reale probleme în a își admite greșelile, așa că de ce ar fi mai ușor pentru un copil să-și recunoască vina? Chiar dacă la bază motivul minciunii pare egoist, în realitate copiii se tem de faptul că și-ar putea dezamăgi părinții și aleg calea cea mai ușoară.
Un exemplu este acela în care copilul găsește întotdeauna un alt vinovat pentru greșelile minore, dar frecvente.
- Își amintesc adevărul diferit.
Totul în viață ține de percepție. Ți s-a întâmplat vreodată să porți o discuție în urma căreia să tragi o concluzie diferită de a persoanei cu care comunicai? Cu toții am trecut prin astfel de momente, ceea ce înseamnă că adevărul este diferit pentru fiecare dintre noi.
Uneori, tindem să credem că am făcut un lucru sau am rezolvat o problemă doar pentru că asta am plănuit. Acest principiu se aplică mai ales copiilor de până în 5 ani sau celor care au memoria mai puțin dezvoltată. Astfel, copilul poate minți fără să realizeze că a făcut-o.
Așadar, ce poți face pentru a-ți determina copilul să îmbrățișeze adevărul și să evite minciuna pe cât posibil?
- Devino un model demn de urmat. De foarte multe ori copiii imită comportamentul părinților, ceea ce poate fi un avantaj, dar și un mare dezavantaj. Dacă acesta te-a surprins mințind pentru a evita anumite obligații, cel mai probabil va imita strategia ta.
- Răsplătește onestitatea. Mulțumește copilului tău atunci când îți spune adevărul, chiar dacă a făcut o boacănă. O greșeală recunoscută este pe jumătate iertată, iar copilul trebuie să știe acest lucru pentru a avea curajul de a admite că a greșit.
- Arată-i că îl înțelegi. Nu este întotdeauna ușor să spui adevărul. Odată ce ai ales să minți, cu greu mai poți da înapoi, iar același principiu se aplică și în cazul copiilor. Amintește-ți că și tu ai fost copil odată și nu fi prea dură atunci copilul recunoaște că a mințit. Învață-l despre avantajele onestității, ajută-l să descopere adevărul și evită pe cât posibil pedepsele drastice.
Sursa: Yahoo.com
Comentarii