Romania
info@babyspace.com.ro +40 21 203 89 69
2015-12-07 12:47:14 +0200 Tu știi ce gândește un nou-născut care abia a părăsit pântecul mamei sale și face cunoștință cu o nouă lume? Disperarea bebelușului

Disperarea bebelușului

Disperarea bebelușului 470 900
Tu știi ce gândește un nou-născut care abia a părăsit pântecul mamei sale și face cunoștință cu o nouă lume?

La început, dacă bebelușul este ținut departe de mama lui, acesta va plânge iar și iar. Cei care sunt familiarizați cu aceste momente vă vor spune că, în realitate, nou-născutul țipă. Însă, știm cu adevărat ce se întâmplă cu corpul său?

Ei bine, sistemul nervos simpatic intră în alertă roșie. Dintr-o dată, tensiunea arterială atinge un nivel ridicat, respirația devine neregulată, întreg corpul se contractă și este în criză. Nou-născutul are tahicardie, este extrem de vigilent și plânge foarte intens. Corpul său este încărcat cu hormoni de stres, care sunt de zece ori mai mulți ca înainte, riscând apariția tulburărilor metabolice, a hipotermiei și scăderea drastică a glucozei din sânge.

Unul dintre acești hormoni, cortizonul, poate reduce nivelul anticorpilor și, implicit, sistemul de  apărare împotriva microbilor și cauzează sensibilitate la boli fizice și psihice. Hormonul dragostei, oxitocina, dispare. Stresul acut perturbă metabolismul afectând nivelul calciului, dar și mecanismul critic care previne moartea celulelor. Un alt rezultat a fost schimbarea permanentă la nivelul receptorilor sistemului nervos, crescand probabilitatea tulburărilor de somn și de comportament, a hiperactivității și depresiei, dar și a altor condiții psihopatologice de-a lungul duratei sale de viață.

Așadar, cum se simte un nou-născut care este privat de prezența mamei sale? Din păcate, nici una dintre ipoteze nu este confirmată, însă majoritatea cercetătorilor sunt de părere că atunci când un bebeluș pierde contctul cu familia sa, probabil gândește următoarele:

  • "Mă frâng într-o mie de bucăți ..."
  • "Sunt la un pas de moarte ..."
  • "Mă simt inexistent ...."
  • "Am pierdut toată speranța că voi primi înapoi ceea ce am pierdut..."

Chiar dacă pare greu de crezut, bebelușul este forțat să creadă că nu este demn de iubire. În momentul în care acesta se oprește din plâns se resemnează și renunță să mai spere. Observatorii externi au relatat faptul că nou-născutul se oprește treptat din plâns, oftând pe final. Apoi, deschide ușor ochii și privește în gol. Însă, ce se petrece în subconștientul acestuia?

Când un bebeluș se oprește din plâns, acesta trece într-o altă etapă. Bebelușul se resemnează, se retrage, deconectându-se de realitate și devenind pasiv sau chiar apatic.

Într-un fel, acesta "moare" puțin câte puțin doar pentru a supraviețui. Metabolismul său este redus dramatic, temperatura îi scade, iar inima îi bate extrem de încet. Sistemul parasimpatic se actizvează și scade tensiunea arterială, pentru a salva întreaga situație. Sunt generate o mulțime de modificări biochimice haotice care constituie o neurochimie toxică a dezvoltării creierului.

Oamenii care sunt incapabili de iubire sau care dezvoltă personalități paranoice au fost studiați de psihiatria modernă. Aproape întotdeauna pot fi detectați factorii de risc încă de la naștere sau din primul an de viață. Unele studii arată faptul că tinerii cu un comportament violent sau criminal au avut complicații în urma distanțării premature de către mama lor.

Un bebeluș născut de abia o oră stă în pătuț, departe de mama sa. Este “tăcut” și are ochii larg deschiși, privind împrejur. Majoritatea rudelor, precum și tatăl său, se uită la copil și gândesc: "Cât de frumos și liniștit este copilul meu!". Data viitoare când vezi un copil ca acesta, nu te mai gândi cât de liniștit este, pentru că greșești. Ia în considerare suferința acestuia, orele pe care le-a petrecut plângând și căutându-și mama în zadar, pentru a duce în final la disperarea liniștită pe care o poți observa acum.

Copilul a răspuns la distanțarea de tot ceea ce îi este familiar într-o reacție standard de două etape: protest - disperare. Prima sa experiență de viață a fost un stres imens nerezonabil, atunci când aceasta putea fi caracterizată doar de iubire.

În prezent, știința ne poate călăuzii pașii și noi le putem oferi bebelușilor o primire mult mai călduroasă. După ce se naște, bebelușului i se dau la dispoziție câteva secunde, în care plânge, după care este înfășurat într-un prosop și oferit mamei, iar atunci acesta se calmează instant. Este important ca apropierea să continue până ce bebelușul adoarme.

Comentarii

Neutral avatar

Articole similare


PARTENERI