A fost o dată ca niciodată o perioadă în care copilul nu se dezlipea din brațele tale, însă acum totul se schimbă.
Chiar dacă în trecut îmbrățisările și săruturile nu făceau altceva decât să îl calmeze, acum copilul reacționează impulsiv ori de câte ori încerci să te apropi de el. Motivele sunt variate și se înmulțesc de la o zi la alta, însă, împreună le vom discuta pe cele mai comune.
- Copiii sunt imprevizibili, iar starea lor de spirit poate varia de la un minut la altul. Cea mai bună tactică o reprezintă răbdarea. Ține minte că toate toanele copilului sunt temporare.
- Ca și noi, adulții, copiii au uneori zile proaste, chiar dacă este greu de înțeles motivul care ar putea detemina un copil de doi ani sau cinci ani să-și piardă cumpătul. Ultimul lucru de care are nevoie un copil atunci când are o zi proastă este o îmbrățișare sau un sărut. Respectă dorința copilului de a se izola, în timp ce îi explici foarte clar că ești disponibilă pentru o îmbrățisare sau o scurtă discuție dacă se răzgândește.
- Copiii pot reacționa violent împotriva părinților sau a oricui dacă sunt foarte obosiți. Așadar, în cazul în care copilul nu doarme suficient, este indicat ca îmbrățișările și alintările să fie înlocuite cu un somn lung care să încarce bateriile copilului.
- Are motive copilul să fie supărat sau furios? Poate nu i-ai acordat suficientă atenție din cauza călătoriilor de afaceri și... vrea să se răzbune? Sau poate ambițiile profesionale te-au ținut peste program la birou și vrea să te pedepsească pentru că nu ești prezentă în viața lui? Ei bine, dacă te regăsești în acest caz, ar trebui să petreci mai mult timp cu copilul tău și vei vedea că relația voastră se va îmbunătăți considerabil.
- Sosirea unui nou copil și implicarea intensă a părinților în viața nou-născutului este un motiv foarte comun de gelozie a copilului mai în vârstă. Acesta crede că odată ce vei îmbrățișa noul membru al familiei vei uita de îmbrățișările lui. Oricât de ridicol ar suna, acesta are dreptate. Mulți părinți întâmpină dificultăți serioase în stabilirea unui echilibru, însă cu puțin efort vei vedea cât de simplu îți poți împărți timpul între cei doi copii.
- Psihologii recomandă părinților să nu facă o promisiune copiilor pe care știu că nu o pot respecta. În cazul în care se întâmplă, aceștia ar trebui să se aștepte la o reacție negativă și la resentimente din parte copilului. Așadar, dacă ai apucat să promiți copilului că îl scoți la o plimbare în parc, dar ai uitat sau ai preferat să te odihnești pe canapea, cere-i acestuia să te ierte și în scurt timp va trece cu vederea acest episod.
- Un copil care se află în faza de independență, care își testează posibilitățile și limitele, nu dorește tandrețe în exces, așa cum o făcea până în prezent. Ce facem? Ei bine, nu sunt prea multe de făcut. Oferă-i copilului spațiul și timpul de care are nevoie, pentru a depăși singur această perioadă.
- Această etapă este însoțită de o dedicare intensă asupra uneia sau mai multor activități. Când copilul este concentrat asupra activității sale preferate, acesta nu va fi receptiv în privinția îmbrățișărilor și săruturilor și va avea tot dreptul să reacționeze așa.
- De cele mai multe ori, copilul se atașează de unul dintre părinți, lăsându-l pe celălalt într-un con de umbră. Chiar dacă este posibil ca acesta să aibă motive pentru alegerea făcută, copiii tind să fie de partea părinților care le satisfac toate poftele, fără a pune nici un fel de restricții.
- În cazul în care copilul refuză să te îmbrățișeze sau nu este încântat de gesturile de afecțiune, este posibil ca acesta să nu fie genul care să își manifeste astfel sentimentele. Așadar, este important să comunici cu copilul tău pentru a putea găsi o manieră potrivită prin care acesta să își poată exprima sentimentele mult mai ușor.
- Când un copil este bolnav sau apatic, aceasta nu are dispoziția potrivită pentru a fi alintat și se poate enerva ușor dacă încerci să îi oferi îmbrățisări și săruturi cu forța. Nu poți face altceva decât să ai răbdare până depășește acestă etapă, iar apoi să te apropii de acesta încetul cu încetul.
Comentarii