Dacă și tu îți dorești o familie fericită, unde echilibrul și dragostea să predomine, atunci trebuie să știi ce tipologii de tați să eviți.
Tatăl care e plecat tot timpul. Tatăl care nu își poate pune viața în ordine. Tatăl care își împovărează copiii cu așteptările sale. Tatăl care își pedepsește întotdeauna copiii. Haideți să vedem carateristicile de bază ale tipologiilor de tați pe care... este bine să îi evitați, pentru a descoperi soluția ideală pentru familia ta.
1. Tatăl absent. Tatăl din această categorie lasă întreaga responsabilitate a îngrijirii copilului/copiilor pe umerii mamei.
Acesta este mai tot timpul plecat, zi sau noapte, în interes de serviciu și tocmai de aceea consideră că nu are obligația de a participa activ în educarea copilului său. Acesta face mai mult decât este necesar, din punct de vedere profesional, muncind din greu pentru a se asigura că familiei sale nu îi lipsește nimic pe plan material. Tocmai de aceea, după terminarea programului nu mai dorește să se implice în activitățile copilului, căutând doar liniște și un mediu relaxant. Cel mai probabil, acesta a crescut într-o familie care a adoptat un comportament similar și consideră că acest model este unul ideal și pentru familia sa. De asemenea, este posibil ca un astfel de bărbat să își încurajeze soția să renunțe la cariera sa, pentru a se dedica total educației copilului/copiilor.
Rezultatul este acela că tatăl absent petrece foarte puțin timp cu copiii săi, fapt care conduce de cele mai multe ori la dezvoltarea unei relații de comunicare precare. Totodată, se pot isca cu ușurință conflicte domestice, având în vedere că tatăl nu își cunoaște suficient copiii pentru a-i înțelege. Pentru toate aspectele negative legate de educația și dezvoltarea copiilor, tatăl absent își învinuiește soția, care de cele mai multe ori se simte prinsă la mijloc și stresată.
2. Tatăl strict. Un astfel de tată are în permenență cereri și așteptări de la copiii săi.
Are următoarele așteptări de la copiii săi: să fie printe primii la școală, să obțină cele mai bune note, să aibă doar rezultate favorabile în cadrul sporturilor pe care le practică, să exceleze în celelalte activități extrașcolare sau să fie populari. Pentru a-și ‘ajuta’ copiii să-și atingă țelurile, acesta se foloește de strictețe. El nu își încurajează niciodată copii prin intermediul laudelor, pentru că nu consideră că aceștia s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Pentru acesta, excelența reprezintă scopul final și e ferm convins că nu există limite atunci când vine vorba de lucrurile pe care le poate realiza o persoană.
De cele mai multe ori, copiii care au un astfel de tată se dezvoltă în condiții nefavorabile, devenind stresați și foarte competitivi. Aceștia își stabilesc țeluri foarte înalte și fac orice pentru a le atinge, chiar dacă implică suferință și un nivel ridicat de stres. Ei nu se vor putea bucura pe deplin de viață, având în vedere că simt în permanență frica de eșec și nu au încredere în propriile puteri, fapt care se resfrânge inevitabil și asupra vieții personale.
3. Tatăl despotic. Acest tip de tată este și cel mai rigid.
El crede că respectul trebuie impus și nu câștigat treptat. Chiar dacă un tată despotic cere o atenție sporită din partea copiilor atunci când are ceva de comunicat, acesta nu respectă același grad de implicare și ignoră de cele mai multe ori problemele, grijile și dorințele copiilor săi. El refuză să accepte că uneori copiii au dreptul să se comporte iresponsabil sau să greșească și oferă pedepse irațional de stricte. Un tată despotic se transformă într-un etalon de intimidare și se folosește de frică în educația copiilor.
Copiii care au parte de un astfel de tată sunt privați de copilărie, având în vedere că sunt tratați ca niște adulți. Frica și stresul sunt predominante în viața copiilor care au un tată despotic. Totodată, privarea de dragoste și afecțiune poate avea consecințe în dezvolatarea emoțională a copiilor.
4. Tatăl indulgent. Această categorie se situează la polul opus față de categoriile prezentate mai sus.
Acesta se teme de consecințe, ezită în stabilirea unui set de reguli și este de cele mai multe ori incapabil să ofere o educație corespunzătoare copiilor săi.
Pentru o dezvoltare armonioasă și lipsită de consecințe majore, copiii au nevoie de reguli, supraveghere, strictețe și, uneori, pedepse. Copiii au nevoia să identifice în tatăl lor o persoană puternică, pe care să se bazeze ori de câte ori este necesar.
În familiile cu un tată indulgent se realizează un transfer inegal al responsabilităților, mama fiind obligată să preia și atribuțiile organizatorice ale tatălui. Astfel, aceasta este constrânsă în a depune mai mult efort pentru a obține rezultate din partea copiilor. Acest decalaj o transformă de cele mai multe ori pe mamă în personajul negativ, fapt care atrage după sine consecințe nefaste pentru toți membrii familiei și relațiile dintre aceștia.
Comentarii